Nasterea Herei

21 03 2011

Junona (Hera) a fost soţia lui Jupiter (Zeus) şi mama zeilor şi a oamenilor.

Ea s-a născut din titanida Rheea şi zeul Timpului Cronos (Saturn) şi a fost sora lui Zeus.

Despre ea ne cânta Homer în imnurile sale. Să-l ascultăm:

“O cânt pe Hera, fata Rheei, cu tronul făurit din aur, / Crăiasă printre zeii veşnici şi frumuseţea cea dintâi, / Şi sora, totodată soaţă a lui Zeus cu trăznetul în mână, / Zeiţa ce-n Olimpul falnic din partea tuturor primeşte / Aceeaşi slavă şi cinstire ca Zeus,înveselit de fulger!”

Sallustius în opera sa despre zei şi oameni era de părere că Hera reprezintă zeiţa care animă lumea fiind confundată cu aerul. Junona era stăpâna zeilor şi soţia lui Jupiter. Avea ca atribuţii cerul, simbolul ei erau păunul şi gâştele şi se îngrijea de căsătorie, fiind zeiţa căsătoriei şi a copiilor. Avea templul pe muntele Aventin, fiind venerată ca parte a Triadei Capitoline – Jupiter, Minerva şi Junona. Întruchipa aerul, voinţa şi acţiunea. Era bună şi îndurătoare, dar şi geloasă şi nemiloasă pe fetele cu care o înşela Jupiter. Despre ea relatează şi Fulgentius în opera sa Mitologia.
“Acesta ( Saturn sau Cronos n.n.) a zămislit patru fii: pe Jupiter, pe Junona, pe Neptun şi pe Pluton. Al doilea copil este Junona care moşteneşte aerul, de unde avem în limba greacă denumirea zeiţei de Era (adică aer n.n.) . Şi cum pe aer trebuie să-l stăpânească masculul , adică pe sora lui Jupiter, de aceea cele două elemente sunt în asociere. De aceea Jupiter ca soţ aerul pe foc îl aprinde.”

Citește restul acestei intrări »





Nasterea lui Zeus

21 03 2011

Dar cum au venit pe lume zeii. Mai întâi vom vorbi despre Zeus, tatăl zeilor şi al oamenilor.

Zeus (Jupiter) s-a născut din Cronos (Saturn) şi titanida Rheea (Tera la romani), de aceea poartă şi denumirea de Saturnianul.

Despre Zeus, Ampelius ne relatează în cartea sa Memorii că: “au existat trei denumiri ale lui Jupiter sau trei Jupiteri: mai întâi în Arcadia şi era fiul lui Aetheris, de unde a mai fost numit şi Aetherianul. Al doilea, aflat tot în Arcadia, este numit Saturnianul, iar acesta împreună cu Proserpina l-a zămislit pe Liber, inventatorul vinului. Al treilea Jupiter s-a născut în Creta şi era fiul lui Saturn şi Opis, fiind numit Cel Mai Bun şi Cel Mai Mare.”

MAI MULT

Naşterea lui Zeus

GHEORGHE RAZVAN GABRIEL





Hedonismul intre 2 lumi

25 02 2010

Hedonismul este doctrina filozofica care pune in prim plan satisfacerea placerilor in detrimentul ascetismului si cumpatarii. Este oare omul un animal sexual sau un animal ascet ? Trebuie spus ca anumite placeri sexuale sunt generate in plan celest de catre agenti ai placerii. Dar este omul un animal sexual ? Intr-o proportie covarsitoare omul cauta placerea, inclusiv pe cea sexuala ! Toti oamenii afirma ca le place sa faca dragoste, sa se culce cu partenerele lor si sa faca cati mai multi copii ! Este natural a face dragoste. Este inscris in celula noastra, in gandurile noastre intime. Pecetea vietii este dragostea, inclusiv cea sexuala. Daca vrei sa te perpetuezi trebuie sa faci copii. Iar pentru a face copii trebuie sa faci dragoste ! Deci hedonismul este pana la un anumit punct o pecete a vietii profund umana ! Ea este inscrisa in gena noastra, in taina universului. Fa dragoste pentru a avea copii. Ce proclama biserica crestina ? Omul trebuie sa fie infranat inclusiv in relatia dintre parteneri ! De ce ?! Pentru ca biserica construita pe ascetism si infranare vede in relatiile sexuale o patima. Citește restul acestei intrări »





Religia antica greco-romana si vrajitoria

23 02 2010

Exista in tabara crestina, in special in cea ortodoxa, acuza ca religia antica greco-romana ar fi preocupata de practicarea vrajitoriei, aducandu-se ca argument chiar faptele zeilor care au transformat diversi oameni in animale: paienjeni, lebede, cerbi sau broaste.
Trebuie spus ca aceste transformari au avut un rol educativ asa cum si masacrarea unui numar de evrei de catre profetii vechiului testament, atunci cand poporul ales cadea in apostazie, este prezentat tot ca un rol educativ si chiar coercitiv.
Prin aceste transformari oamenii vedeau ca raul este pedepsit iar binele rasplatit. Astfel regele Midas a primit de la zeul Bacchus darul de a preface totul in aur pentru ca l-a ospatat. Batranii Philemon si Baucis au fost transformati dupa moarte in meri pentru ca i-au ospatat pe Zeus si Hermes ! Cycnus a fost salvat de zei de la moarte fiind transformat in lebada. Esenta religiei antice greco-romane nu erau aceste transformari ci comuniunea cu zeii si cu duhul lor, Bonus Genius, dar si cu lupta cu daimonii rai si cu viciile ! Vrajitoria era chiar atacata de religia antica greco-romana !
De ea se ocupau doar renegatele care, neintelegand tainele zeilor, nu se puteau ridica la cunoasterea divinului si intrau in contact cu spirite neevoluate, maligne care faceau tot felul de rele. Astfel vrajitoarele din Tessalia il transforma pe Lucius in magar ! Citește restul acestei intrări »





Aparitii editoriale

5 01 2010

I.CARTI:

1.CONFLICTUL DINTRE PAGANISM SI CRESTINISM – Conflictul dintre păgânism şi creştinism a fost fără îndoială cel mai feroce conflict religios din istorie, în care două religii s-au distrus atât de mult încât religia antică a fost ştearsă cu desăvârşire din lume.
Incendieri de temple, incendieri de biserici, masacrări reciproce de preoţi ai zeilor sau preoţi creştini; ruguri în care erau omorâţi filosofi antici, creştini omorâţi în arene a făcut parte din arsenalul „poliţelor“ cu care cele două religii le-au plătit adversarilor lor.
Pentru a ne introduce în starea de spirit a vremii să prezentăm două fragmente care prezintă violenţele ambelor tabere.
Tacitus ne exemplifică în Anale masacrele făcute de Nero creştinilor pentru a abate atenţia publică de la incendierea Romei. Cert e un fapt curios. În acest fragment Tacitus vorbeşte despre creştini ca despre un rău al omenirii care a fost totuşi prea crud reprimat.
Iată fragmentul:
„Pentru a înăbuşi zvonurile, Nero a căutat nişte vinovaţi cărora le-a dat cele mai crunte osânde. Pe aceştia norodul îi numea creştini.
Datorită nelegiuirilor lor, creştinii erau urâţi de toată lumea. Hristos căpetenia de la care îşi luaseră numele, fusese osândit pe vremea împăratului Tiberius. Credinţa lui dăunătoare, înăbuşită pentru moment, a început din nou să se răspândească nu numai în Iudeea, locul de obârşie a acestui rău, ci chiar şi în Roma.
De aceea, la început au fost înşfăcaţi creştinii care mărturiseau credinţa făţiş, apoi în urma denunţurilor, o uriaşă mulţime din rândurile lor au fost dovediţi nu atât de arderea Romei, cât a fi nişte fiinţe care urau întreg neamul omenesc. Şi în vreme ce mergeau la moarte, creştinii mai erau şi batjocoriţi în fel şi chip; erau îmbrăcaţi în piei de fiare şi apoi daţi câinilor, ca să-i răpună, sfâşiindu-i, ori erau răstigniţi pe cruce, ori hărăziţi arderii pe rug, iar când se lăsa amurgul, erau arşi de vii în chip de torţe, pentru a se lumina noaptea. Din această pricină, deşi creştinii fuseseră osândiţi ca oameni vinovaţi, care meritaseră cele mai aspre pedepse, totuşi lumea a început să-i compătimească pe cei osândiţi, ca şi cum aceste pedepse nu ar fi fost date înspre interesul obştesc, ci datorită cruzimii unei singure fiinţe: Nero.“
Comentând comportamentul creştinilor Libanius scrie în cartea sa: Pro templis (în favoarea templelor): „Cine sunt distrugătorii templelor noastre? Sunt oameni îmbrăcaţi în negru care mănâncă mai mult decât elefanţii şi care beau până ce obosesc mâna slujitorilor ce le toarnă vinul printre cântece; acest soi de oameni care ascund dezordinile sub o paloare pe care şi-o provoacă graţie diverselor artificii, da, aceştia sunt, o, împărate, cei care, în dispreţul legii totdeauna în vigoare, se aruncă asupra templelor. Se năpustesc asupra templelor înarmaţi cu lemne, pietre ori fier sau numai cu picioarele şi mâinile. Şi, ca şi când ar fi un bun fără stăpân, dărâmă acoperişurile, doboară zidurile, sfarmă idolii, distrug altarele, Preoţilor (antici) le rămâne alegerea între tăcere şi moarte. Odată sfărâmat primul templu, se grăbesc la al doilea şi al treilea şi îngrămădesc trofee peste trofee spre batjocorirea legii. Chiar şi în oraşe îndrăznesc aceasta, dar încă şi mai mult la ţară.“
Conflictul dintre păgânism şi creştinism este o frescă a istoriei, bazată doar pe analiza documentelor vremii. Ea prezintă drama unei religii, cea antică, care a fost ştearsă de pe suprafaţa pământului datorită fanatismului religios. Cartea este şi un semnal de alarmă la adresa intoleranţei religioase de orice fel datorită faptului că orice religie poate avea soarta celei antice.
Nu mai demult decât în zilele noastre fostul regim taliban din Afganistan, trăgea cu tunurile în statuile gigant ale lui Buddha, considerându-le idoli şi reprezentări ale diavolului. Se pare că orice religie intolerantă percepe celelalte religii ca reprezentări ale diavolului care trebuie stârpite cu orice preţ.
Fanatismul, rigiditatea, dogmele respectate până la absurd, intoleranţa, mândria, exclusivismul a făcut să uităm legea divină universală (iubirea aproapelui şi bunătatea faţă de semeni) şi să ne măcelărim între noi în numele unei divinităţi care nu este responsabilă pentru răutăţile noastre.
Titulaturi de genul „aşa mi-a vorbit Dumnezeu: să distrug toţi idolii” consider că nu îşi au rostul într-o lume raţională.
Dintre sfinţi şi martiri trebuie să facem o distincţie între cei care au omorât în numele credinţei (nu există nici o justificare pentru crimă, iar divinitatea nu participă la asemenea acte macabre decât dacă este duh necurat!) cum au fost „Sf. Chiril al Alexandriei care a omorât-o pe filosoafa Hipatia, Sf. Teofil al Antiohiei care a distrus Serapeumul şi cei cu adevărat sfinţi care au împletit dragostea totală şi necondiţionată faţă de om cu dragostea faţă de divinitate! Fără această distincţie murdărim divinitatea cu crimele noastre, cu dogmele şi idolii noştri uitând de semeni şi chiar urându-i. Adevăraţii sfinţi sunt cei care din orice religie văd în fiecare om o parte bună şi încearcă să-l ajute. Ceilalţi sunt doar sfinţi făcuţi de oameni, după calculele politice. Ei sunt străini de divinitate, adevăr, iubire faţă de semeni şi se închină întunericului şi pasiunilor celor mai joase şi mârşave.
Aşadar lectură plăcută… Citește restul acestei intrări »





Cursuri de mitologie antica greco-romana

5 01 2010

Asociatia Culturala Pro Latina are deosebita placere sa va anunte organizarea de cursuri de mitologie antica greco-romana la sediul diverselor ONG –uri de profil sau institutiilor de stat, inclusiv scolilor si liceelor. Cursurile se adreseaza atat copiilor cat si adultilor pasionati de mitologie si istorie greco-romana.

Pentru inceput Asociatia Culturala Pro Latina organizeaza 8 cursuri de mitologie structurate pe 8 brosuri sau suporturi de curs dupa cum urmeaza :

1. Cosmogeneza Terrei – prezinta modul in care a aparut pamantul, viata si celelalte fiinte, inclusiv omul, conform scrierilor antice. In paginile ei veti afla cine a creat barbatul si femeia, ce i-au sacrificat lui Zeus oamenii la adunarea de la Mecona si cum a fost pedepsit titanul Prometeu, tatal omului. De asemenea veti citi despre Potop si despre cei doi oameni care au scapat de la inec : Deucalion si Pyrrha. In brosura sunt incluse texte vechi din Hygienis, Fulgentius si Ovidiu, toate traduse din limba latina. Cartea se termina cu repopularea Terrei de catre titani sau oamenii de piatra.

2. Theogonia – Nasterea zeilor – prezinta modul in care au aparut pe lume cei 12 zei olimpieni. Povestirile sunt insotite de pasaje din cartile antice, imnuri orfice sau alte opere. Ce este interesant in brosura doi este faptul ca pentru prima data sunt analizati zeii din punct de vedere al clasificarii lor dar mai ales al naturii lor : fiinte energetice de lumina care ii ajuta pe oameni. Citește restul acestei intrări »





PROIECTUL “MITOLOGIA”

5 01 2010

 I. Date generale despre Asociatie

Asociatia Culturala Pro Latina s-a infiintat in decembrie 2006 avand ca scop promovarea valorilor culturale antice greco-romane si a limbii latine. Ea este singura asociatie care si-a propus sa prezinte publicului larg valorile antice greco-romane si sa reinvie spiritul sarbatorilor antice. Noi credem ca anticii aveau multe lucruri bune. Dupa studierea cartilor antice sacre noi suntem deisti adica credem in existenta zeilor intr-o lume paralela si in pronia lor divina, fiind prezentati de antici ca fiinte energetice de lumina nepieritoare si bune ! Suntem singura organizatie care merge dincolo de mit si incearca sa experimenteze trairile mistice si religioase antice, misterele antice pentru a le lasa apoi mostenire generatiilor viitoare. Cum aveau loc miracolele antice si daca mai pot ele sa se savarseasca si azi ? Dar profetiilor oracolului din Delphi ? Vrem sa stim sacrul ! Pentru a deveni mai buni si a face pe cei de langa noi mai buni !

II. Activitatile Asociatiei Pro Latina de-a lungul timpului :

Din statut, Asociatia Culturala Pro Latina, a desfasurat de-a lungul anilor urmatoarele activitati : deschiderea unei biblioteci Pro Latina editarea de brosuri tematice in limba latina editarea de carti in limba latina editarea de carti despre antichitate promovarea unui site de limba latina editarea unor cursuri de mitologie antica greco-romana organizarea de cursuri de limba latina organizarea de cursuri de limba italiana organizarea de sarbatori antice confectionarea de costume romane de senatori editarea unei reviste de antichitate intitulata Minerva organizarea conferintelor de presa stabilirea de legaturi cu alte organizatii culturale.

Astfel : – in mai 2007 a editat cursul de limba latina pentru incepatori intitulat CONVIVALIA. – in iulie 2007 a editat cartea de religie antica intitulata CONFLICTUL DINTRE PAGANISM SI CRESTINISM. – de asemenea in iulie 2008 s-a incercat editarea revistei Athena, proiect abandonat. – In octombrie 2008 Asociatia Culturala Pro Latina a declansat Proiectul Mitologia prin publicarea brosurilor : Cosmogeneza Terrei si Theogonia – Nasterea zeilor. – In decembrie 2008 Asociatia Culturala Pro Latina a serbat intr-un cadru inchis sarbatoarea antica romana intitulata Saturnalia, prilej cu care s-au distribuit brosuri si s-au tinut discursuri despre importanta sarbatorii in sine. – De-a lungul anului 2009 a continuat Proiectul Mitologia cu editatea brosurilor : ierarhia divina, ierarhia pamanteana, elemente de cult antic, elemente de doctrina antica, faptele zeilor si faptele eroilor. – In septembrie 2009 Asociatia Culturala Pro Latina a desfasurat 5 seminarii de mitologie pentru copii la Centrul de Plasament Sf Iosif din cadrul DGASPC sector 1. III. Proiectul Mitologia. 1. Componenta Proiectului : Proiectul MITOLOGIA consta din publicarea a 10 brosuri de mitologie destinate publicului larg, in special elevilor, liceenilor, studentilor, dar si profesorilor de istorie si filosofie precum si pasionatilor de cultura si religie antica greco-romana cu zeii lor si faptele lor. Citește restul acestei intrări »





CE INSEAMNA SA FII PAGAN

5 01 2010

Traim intr-o lume theoretic libera in care fiecare poate sa imbratiseze orice religie doreste cu conditia sa respecte legile statului in care traieste.
Dar lucrurile nu stau tocmai asa. Asistam la o acutizare a conflictelor religioase nu intr-atat intre culte ( care sunt partial tolerate de B.O.R. ) cat mai ales intre membrii diferitelor culte. Sintagme de genul “sectant” , “habotnic”, “fundamentalist orthodox” se aud din toate partile cu o ura si o inversunare care lasa de dorit.
In aceasta lume in care cel care nu imbratiseaza religia majoritatii risca sa fie etichetat este greu sa traiesti ( cu atat mai putin sa-ti faci propaganda sis a-ti faci noi adepti ) . Acesta este contextul in care traim. Dar sa vedem cum este sa fi “pagan”.
Impus de crestini in sec IV e.n. termenul de “pagan” este un termen peiorativ si el inseamna a fi fara Dumnezeu, a fi ateu sau a fi rau. De asemenea el mai este folosit pentru cei care nu merg la biserica sau nu respecta sarbatorile si ritualurile religioase crestine. Dar ce inseamna a fi cu adevarat pagan ?

Citește restul acestei intrări »